Fructul in detaliu

Fructul (fructus)
Din punct de vedere ontogenetic, fructele provin din transformarea ovarului dupa fecundatie sau  chiar fara fecundatie (de exemplu, artificial sau obtinut fructe, fara seminte, numite altfel partenocarpice, prin înmultirea vegetativativa îndelungata — cazul bananelor, mandari¬nelor,  a strugurilor de Corint din care se prepara stafidele etc).
In afara de ovar, la formarea fructului mai pot participa si alte parti ale florii (receptaculul si învelisul floral). In unele cazuri, ovarul este intim con¬crescut cu receptaculul floral care ia parte la formarea fructului; cateodata se dezvolta peste fructul propriuzis dand un fruct fals (de exemplu învelisul de la macies). La ananas, la alcatuirea fructului iau parte si axa inflorescentei împreuna cu învelisurile florale.
 

Morfologia fructului. In general, forma fructelor se aseamana cu forma ovarului din care provin. Daca ovarul a fost monocarpelar, fruc¬tul va fi simplu (tot simple sunt si fructele formate din ovare pluricarpelare sincarpice), daca ovarul a fost pluricarpelar apocarpic, fructul va fi mul¬tiplu, iar daca intervin în formarea fructului si elemente florale sau chiar ale inflorescentei, el va fi compus sau fals.
 

Structura fructului.
 Din punct de vedere structural, fructul contine în general elementele peretelui carpelar. Partea principala este pericarpnl care la randul sau este format, din epicarp, mezocarp si endocarp ; epicarpul si endocarpul pot ramane în stadiu de mica dezvoltare, mezocarpul luand o mare amploare în vederea acumularii de substante de rezerva (el este acela care reprezinta la majoritatea fructelor partea carnoasa a lor); la drupe, endocarpul este puternic sclerificat si împreuna cu samanta pe care o protejeaza formeaza samburele.
Exceptie de la regula amintita o fac fructele citrice. De exemplu la Iamai, la care celulele epidermale interne ale carpelei (endocarpul) emit excrescente ca niste mici burdufuri în care se acumuleaza substantele de rezerva; acestea dau partea carnoasa a fructului; epicarpul (coaja) este gros, iar în mezoearp se diferentiaza doua tesuturii parenchimalice: unul intern, lacunos, alb — albedo — si unul compact, extern, cu numeroase buzunare secretoare,  galbenportocaliu   — flavedo.
Exista si fructe care au o suprafata acoperita cu un strat lucios sau mat de ceara care se numeste periderm. Peridermul poate avea formatiuni anexe (ghimpi, aripi etc.) care au rol în împrastierea fructelor.

Clasificarea fructelor.
Dupa consistenta pericarpului, fructele se împart în doua mari categorii si anume : fructe uscate si fructe carnoase. Cele care se deschid la maturitate se numesc fructe dehiscente, iar cele care raman închise poarta numele de fructe indehiscente (care contin de cele mai multe ori o singura samanta).
In functie de caracterele pericarpului si de deschiderea sau nedeschiderea fructelor, acestea se mai clasifica în patru tipuri de baza : capsula, nuca, baca si drupa ; se vor mai descrie fructele compuse si fructele false.
 

  Tipul capsula. Este vorba de un fruct uscat provenit dintrun gineceu multicarpelar   polisperm (cu mai multe seminte) si dehiscent la maturitate (fructul se deschide).
Dupa modul de deschidere capsulele pot fi de foarte multe feluri : poricide, septicide,  loculicide,  denticulate,  pixide etc.
- capsula poricida,  caracteristica plantei Papaver somiferum, se deschide prin porii de sub stigmatul steril;
- capsula septicida, de exemplu cea de la Ricinus compumis,  se deschide pe linia de unire a carpetelor (în cazul de fata, la ricin,  capsula este triloculara si monoseminala încat la maturitate se deschide prin trei valve, fiind în acelasi timp si loculicida) ; pericarpul este tepos ;
- capsula loculicida se deschide în lungul nervurilor mediane ale carpete¬lor (cum este cazul la Gossypium hirsutum) ;
- capsula denticulala se deschide prin îndepartarea varfurilor carpelelor (de exemplu la Agrostemma githago) ;
- pixida este o capsula care se deschide printrun capacel (de exemplu capsula de la Hyoscyamus niger, unde caliciul ramane persistent ca o urna în interiorul careia se afla fructul bicarpelar, bilocular);
- folicula este un fruct care provine dintrun gineceu monocarpelar cu deschiderea pe linia de sudura a carpelei, de sus în jos (în partea opusa nervurei mediane); se întalneste la Delphinium consolida;
- pastaia este un fruct provenit dintr-un gineceu monocarpelar care se deschide fie dea lungul nervurei mediane, fie dea lungul liniei  de sudura a carpelei rezultand doua valve (la Phaseolus vulgaris )
- silicva este un fruct caracteristic familiei Cruciferae si provine dintr-un gineceu bicarpelar sincarp superior; deschiderea se face în doua valve, de sus în jos ; semintele se prind pe un perete median ; este de retinut ca silicva are o lungime mai mare decat latimea ei (de exemplu la Cheiranthus cheiri - micsunea, Erysimum cheiranthoides - mixandra, Sinapis alba - mustar,  Brassica oleracea – varza, etc.) ;
- silicula reprezinta tot un fruct cu   caracteristicile   silicvei, specific ciuciferelor, avand însa caracteristic faptul ca lungimea ei este aproape egala cu  latimea (de exemplu silicula de la Capsella bursa pastoris ).

 

 Tipul nuca. Reprezinta fructe uscate,  monosperme, indehiscente,  cu pericarpul tare (de exemplu la Quercus robur, Coryllus avelana, Fagus silvatica etc). Nucula este o nuca mica, avand un pericarp mai putin sclerificat (de exemplu fructul de la Tilia sp.).
In cadrul acestei categorii de fructe se clasifica urmatoarele forme :
-  achena care este o nuca avand pericarpul mai moale, nelipit de samanta, caracteristic familiilor Compositae,  Cyperaceae etc.
-  samara care este o achena cu pericarpul aripat (la Belula verrucosa) ;
-  cariopsa care este un fruct uscat la care pericarpul concreste cu samanta, caracteristic familiei Graminae (de exemplu la Zea mays).

 Tipul baca. Reprezinta un fruct carnos, polisperm. La Solanum nigrum, pericarpul este carnos, acoperit de un epicarp negru si neted. In interiorul fructului sunt multe seminte reniforme cuprinse întrun tesut dezvoltat numit tesut placentar. In cadrul acestui tip  se vor descrie urmatoarele forme de fructe :
-  melonida care este un fruct baciform, cu un pericarp tare, care acopera un tesut carnos, suculent, bogat în seminte (de exemplu melonidele de la Citrullus vulgaris  - pepenele verde, Cucumis sativus  - castravetele, Citrullus colocynthis - colocintul etc.) ;
- peponida care este un fruct caracteristic familiei Cucurbitaceae, fiind prevazuta la suprafata cu un învelis tare, dupa care urmeaza o pulpa carnoasa si o zona fibroasa cu seminte (de exemplu peponidele de la Cucurbita pepo - dovleacul, Cucumis melo  - pepenele galben , etc.) ,
- hesperida, deja descrisa, care este un fruct baciform specific plantelor citrice (la Citrus limon, C. aurantium etc.) ;
- poama care este o varianta de baca la care alaturi de ovar. La formarea fructului mai participa si receptaculul floral (la par —, Malus communis - mar, Cydonia vulgaris — gutui etc).
 

 Tipul drupa. Este un fruct carnos, monosperm, cu endocarp sclerificat. La Amygdalus communis se observa la suprafata fructului un epicarp acoperit, cu peri catifelati, un mezocarp subtire cu pulpa suculenta care se usuca la maturitate si un endocarp dur, sclerificat (sambure); în interior exista o sin¬gura samanta ; la maturitate, epicarpul si mezocarpul se desfac de endocarp si   crapa  longitudinal.
Tot în acest tip de drupa se încadreaza si fructele de Olea europaea - masli¬nul, Piper nigrum - piperul, Armeniaca vulgaris — caisul, Prunus domestica  — prunul etc.
Fructul de Cocos nucifera este tot o drupa uniloculara, rezulta dintr-un gineceu tricarpelar, cu un ectocarp neted si subtire, cu un mocarp gros si fibros si cu un endocarp pietros care închide samanta cu endosperm laptos.
Drupa de la Juglans regia este impropriu numita „nuca" ; ea provine dintrun gineceu bicarpelar, unilocular, uniovulat. Dupa fecundatie, din acesta se formeaza fructul care este o drupa mare, globuloasa, care are o parte externa verde, carnoasa, rezultata din concresterea receptaculului cu ectosi mezocarpul. Endocarpul este partea lemnoasa care închide samanta - miezul nucii - lipsita de endosperm. Samanta este incomplet divizata prin doua septumuri subtiri care separa doua cotiledoane.
 

  Fructele compuse. Se numesc asa deoarece la formarea lor mai participa si alte elemente florale sau chiar ale inflorescentei. Dintre acestea se descriu :
-  conul (strobilul) la alcatuirea caruia participa si bracteile (fruct carac¬teristic la planta Humulus lupulus — hameiul) ;
-  sicona, fruct caracteristic la Ficus carica - smochin, care provine dintr-o inflorescenta în care florile unisexuate sunt dispuse întrun receptacul mare, urceolat; dupa fecundatie, receptaculul se mareste, devine carnos (si comestibil), închizand gineceele florilor feminine transformate în foarte multe nucule;
- soroza, fruct compus la care participa la formarea sa si  învelisurile florale (Ia Morus alba, M. nigra) si chiar axa inflorescentei pe langa învelisurile florale ca în cazul plantei Ananas sativus (ananasul) ;
- glomerulul caracteristic  chenopodiaceelor, la care  nuculele  (fructe) raman închise în învelisurile bracteale lignificate (de exemplu glomerulul de la  Beta  vulgaris).
 

Fructele false. Acestea nu se formeaza din ovar, ci din alte elemente florale. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele forme de fructe :
- boaba falsa, care este fructul de la maces (Rosa canina) la care recepta¬culul floral se dezvolta ca o urna (fruct fals) închazand în interior adevaratele fructe ;
-  galbuia,  care este fructul  caracteristic de la  Juniperus communis: provine din trei solzi care se unesc si devin carnosi.